Am tras de cartea asta. Dar nu-mi pare rau!

Sunt oameni cu care te intalnesti si pe care nu doresti sa-i mai revezi. Au o chestie foarte ciudata, care te duce la sufocare, iritare etc. Dar, fara sa-ti dai seama, mereu inveti cate ceva de la ei, atunci cand ii revezi. Patesc destul de des asa ceva. Nu-i vreau deloc in viata mea. Dar culmea, de la ei invat cele mai faine lucruri.

E, cam asa a fost si cartea asta pentru mine. Carte – Hotel Universal – Simona Sora, care face parte din acele carti.

  • Nu-i nicio fericire sa vezi ce-i inlauntru omului, pentru ca nici acolo, ci in afara lui, lucrurile nu sunt asezate o data pentru totdeauna. Se schimba pana sa mai apuci ce si cum.
  • Pana la 20 de ani, timpul e sub tine si te ridica, te duce de parca zbori. Apoi insa esti obligat sa alegi, iar daca alegi prost, pacatele timpului te afunda. Dupa 40 de ani, degeaba mai ai impresia ca poti continua sa citesti carti…Iar dupa 60 de ani tb sa fii pregatit sa cazi in fiecare zi. Unii cad din picioare, altii cad la pat si nu se mai ridica
  • Lumea, cu cat stie mai putin, cu atat vorbeste mai mult
  • Sa te lasi umilita si injosita in consolare, iar cand stii cine esti si mai ales cum stau lucrurile, incearca sa uiti pe loc umilinta si lovitura…pag. 145 – 146

Daca ti-a placut...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Comments

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *