Nu mi-e frica!

Ba da, ma cac pe mine de frica. Dar nu despre asta este vorba, ci despre o carte. Nu mi-e frica – Paula Sacui.
Am vazut–o pe biroul lui Cristi (da, colegu’ de la Kooperativa 2.0) si mi-a atras atentia atat coperta cat si numele ei. L-am intrebat daca o pot lua pentru a o citi (logic, ce altceva puteam sa fac cu ea?). Si uite asa a ajuns in mainile mele.

20630235

Inceputul mi s-a parut interesant. De fapt, descrierea de la inceput …..Daca nu tineti la tavaleala si asteptati doar sa fiti mangaiati pe cap, atunci va invit sa inchideti aceasta carte. Inseamna ca nu o sa intelegeti nimic sau doar ca sunt o curva. In lumea mea sunt trandafiri, asa cum sunt si flegme…..”

Cand am citit descrierea, mi-am spus; Wow, pe ce carte am pus mana.
Din pacate, Paula Sacui sau Lola (pentru foarte putini) a avut dreptate. Eu nu am inteles nimic din carte. Si culmea, nici nu mi s-a parut o curva. Ori am citit-o intr-un moment nepotrivit, ori cartea nu este interesanta.
Mi s-a parut ciudat sa citesc despre dum-dum-dum, cu castile pe cap .. (haide sa mergem la drum – nu cred ca asta e versul). Sa citesc despre prezent. Am avut impresia ca citesc niste statusuri de pe facebook. Not funny.  🙁
Se poate ca peste vreo 20 de ani sa privesc altfel randurile scrise de Paula Sacui. Se poate.

Dar se pare ca Amaliei Enache i-a placut cartea. De fapt, randurile de mai jos sunt puse pe coperta a IV-a

„Draga mea, citesc pe nerasuflate de cand m-am trezit. Sunt acolo, in povestea ta, ca si cum as sta o noapte-ntreaga la taclale cu o prietena al naibii de desteapta, cu toata fiinta ei interesanta si incredibil de asumata. O prietena de care te indragostesti iremediabil si despre care stii precis ca nu o sa te plictiseasca niciodata, o viata-ntreaga. Si ca nu-ti va face niciodata rau, decat cand o vezi ca-si face ei rau. Citesc si ma tot mir cat de intima e cartea ta, cat te dezvelesti, citesc cu senzatia ca ti-ai taiat sternul in doua si ne dai acces direct la sufletul tau in cartea asta. Nici nu stiu daca tu iti dai seama ca e asa. E atata viata in cartea asta, viata adevarata, cu stari pe care le-am trait si eu, si oricine citeste, viata aia adesea nevorbita, doar traita, incat e aproape ca un film care te deconspira, nu povestea alora pe care ii vezi pe ecran. Iti multumesc ca mi-ai trimis-o. Ca ai scris-o. Ca ai inteles ca esti personaj. Ca-ti dai voie sa traiesti cum se traieste, nu cum ti-ar recomanda gura lumii, bunicile de la tara, prietenele binevoitoare. Ca mai simti vantul, ca poti sa scrii despre florile pe care ti le cumperi, despre bere, plans si iubiri. Te las, mai am de citit.“ – Amalia Enache

Daca ti-a placut...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Comments

3 comments

Lasă un răspuns către Interviul saptamanii - Alexandru Ion "Malaezu": " Iar cititorilor mei le zic sa ramana in continuare pe emilcalinescu.eu, pentru ca merita." | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *