Iubirea mea non-stop pentru chipsuri s-a terminat

De cand ma stiu, atunci cand vine vorba de chipsuri nu spun Nu. Sau, mai bine spus, nu spuneam nu. Cat mai multe, cu atat mai bine, pana acum cateva luni.

Povestea incepe asa. 

Anul trecut, cred ca pe la sfarsitul lunii august am intrat in punga de chipsuri si nu am mai iesit pana in luna aprilie, 2015. Erau zile cand numai chipsuri mancam. Mai ales iarna. In drum spre club, dadeam o fuga pana la magazin, ca sa am ce sa mananc pe drum. Sanatoasa alegere.

Viata cu doua job-uri, unul de zi si unul de noapte, nu prea se potriveste cu numai chipsuri de mancat in fiecare zi. Ioc vitamine, ioc calciu, ioc de toate. Si le mai luam si picante, ca sa le simt pana in stomac cum ma ard. Cui ii pasa, cand iubirea pentru ele era oarba si non-stop. Bine ca nu le combinam cu cola sau alte sucuri care, pentru ca, cu siguranta imi distrugeau stomacul in doua.

Am dus-o asa multe luni, mai cu ametiala, mai fara pofta de viata, mai cu o supa printre chipsuri. Am dus-o pana cand a dat caldura si m-am uitat in oglinda. Dumnezeule, m-am speriat. Si nu, nu ma ingrasasem, dar aveam celulita cat pentru tot universul. Parca era peste tot. Serios.

Am recunoscut ca chipsurile a produs aceasta coaja de portocala, pe care nimeni nu si-o doreste pe corp, ci doar prin casa, ca sa miroase frumos. Cum primul pas era facut, acum trebuia sa renunt si la chipsuri.
Eu nu cred in azi un pic, maine si mai un pic si tot asa. Azi deloc, maine deloc, niciodata deloc. Insa, ca sa nu-mi pierd speranta, mi-am propus ca la 1 septembrie sa pap prima punga de chipsuri. Azi este 1 septembrie si de aceea scriu aceasta postare.

Toata vara chipsurile au roit ca mustele la nasul meu, parca numai in ciuda. Eu tare ca piatra nu am cazut tentatiei deloc. Nici macar unul. Am rezistat. De fapt, cand vedeam chipsurile avem in cap imaginea celulitei.

Azi, 1 septembrie, ar trebui sa pap o punga de chipsuri, dar ca sa vezi: Nu am pofta de ele. Iubirea mea oarba si non-stop s-a terminat. O sa ma duc sa pap, in schimb, niste pepene, cu multa pofta, ca doar am dat 60 de lei pe 5 kg, aici in Ljubljana (#RomaniaToSlovenia).

Bine, un chips cand e vreo sarbatoare, o sa gust. Ca deh, nu as vrea sa mor de pofta. :))

Daca ti-a placut...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *