Rabdare, copilul va invata oricum

Viata de mama, pe langa nopti nedormite, vine si cu multa rabdare. Cel putin asta ar trebui. Si cred ca e absolut necesar acest lucru.

Pana la Marcus, rabdarea mea statea pe un fir de ata batran, gata sa se duca la vale. Dar Marcus m-a invatat ca trebuie sa am rabdare cu el, daca vreau sa retina tot ce i se spune.

Pana aseara eram pusa pe el sa-mi arate culorile. Efectiv nu reactiona la intrebarea despre culori. Si stiu copii mai mici decat el care recunosc culorile. Da, o mare greseala este comparatia. Dar macar o fac in capul meu si nu ii spun lui “Uite, Vasile stie culorile. Tu de ce nu le stii?”

Cum ne jucam aseara, la un moment dat l-am rugat sa-mi aduca mingea galbena. A lasat tot si s-a dus direct la cea galbena. Apoi i-am spus de mingea roz. A pus-o pe cea galbena jos si mi-a adus-o pe cea roz.

Concluzia? Am un copil cu personalitate. :))

Daca ti-a placut...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *